“Iubiti povestile. Ele nu isi releveaza misterele decat in fata celor care le iubesc. Si va asigur ca ascund foarte multe mistere. Oamenii au ascuns in ele tot ceea ce au descoperit vreodata. Asa se explica de ce Iisus vorbea numai in parabole, de ce Buddha nu inceta sa le spuna povesti cu talc adeptilor sai.”
(Osho, “Omul care iubea pescarusii”)
In ultima vreme am citit foarte multe povesti, povesti pentru omenii mici, cum zice fiul meu, povesti pentru oamenii mari. M-am gandit sa pun pe hartie cateva si sa le dau mai departe. Azi o poveste pentru oamenii mari.
Mi-a placut la nebunie aceasta poveste despre bine si rau, despre frumusete si, nu in ultimul rand, despre dragoste, in toate sensurile. Iat-o asa cum am citit-o redata de Osho.
“S-a spus o poveste frumoasa despre un discipol al lui Buddha. Era un calugar tanar, sanatos, foarte frumos si foarte cult. Provenea, ca si Buddha – dintr-o familie regala, renuntase si el la un regat.
Asa cum in Occident Cleopatra e considerata cea mai frumoasa femeie a trecutului, Orientul o are pe Amrapali. Amrapali a fost contemporana cu Buddha. Era atat de frumoasa incat in fiecare zi trasuri de aur se adunau la poarta palatului Regi puternici doreau sa o cunoasca – si ea era o prostituata, dar era atat de bogata incat le-ar fi putut cumpara regatele. Insa in sufletul ei, suferea. In trupul acela minunat exista un suflet la fel de frumos, care tanjea dupa iubire.
Cand un barbat plateste pentru trupul unei femei, ea se va preface ca simte o mare iubire pentru el, pentru ca i-a cumparat-o, dar in sinea ei, il va uri, pentru ca el o foloseste ca pe un obiect, ca pe un lucru care poate fi procurat cu bani, nu ca pe o fiinta umana. Cea mai ingrozitoare durere pe care o poti simti ca oma este sa fii tratat ca un lucru iar integritatea si individualitatea ta sa fie umilite.
Tanarul calugar s-a dus intr-o zi in oras, la cersit. Fara sa stie despre ce e vorba a trecut pe langa trasurile aurite, mirandu-se: “Cine o fi locuind in acest palat?”Cand a privit in sus Amrapali tocmai iesise la fereastra, si pentru prima ora iubirea a inflorit in inima ei, dintr-un motiv simplu: cand a vazut-o, tanarul calugar i-a facut o plecaciune cu respect. O asemenea frumusete trebuie respectata, nu folosita. Acesta e un mare dar al existentei si trebuie apreciat, nu umilit.
In momentul in care tanarul calugar s-a aplecat, un val de energie a urcat in Amrapali. Pentru prima oara, ochii cuiva o priveau cu respect. Cineva ii acordase recunoasterea demnitatii de om. Ea a fugit pe scari in jos, a atins picioarele calugarului si a spus: “Nu pleca, astazi fii oaspetele meu!”
El a spus: “Eu sunt un cersetor. Nu ma potrivesc cu palatal tau maret, in care regi asteapta la coada sa te intalneasca. “
Ea a spus: Uitate la ei; ii urasc! Te rog nu-mi refuza invitatia, pentru ca e prima oara cand eu chem pe cineva. Am fost chemata de zeci de ori la regi, la imparati, dar eu una nu am invitat nicioadata pe nimeni. Nu ma dispretui, aceasta e prima mea invitatie. Hai sa stai la masa cu mine.” Calugarul a acceptat.
Alti calugari erau in apropiere; nu si-au putut crede ochilor. Au dat fuga la Buddha si au spus: “Acest om trebuie dat afara din tabara. Nu numai ca s-a plecat in fata unei prostituate, dar a mai si luat masa cu ea.“
Buddha a zis: “Asteptati sa se intoarca.”
Pentru prim oara Amrapali a servit la masa. Cu lacrimi in ochi, ea i-a spus: “Pot sa-ti cer o favoare?”
Tanarul calugar a spus: “Eu nu am altceva pe lume decat pe mine. Daca imi sta in putere am sa fac orice vei vrea.”
Ea a spus: “Nu trebie sa faci nimic; sezonul ploios va incepe in doua-trei zile..Era o regula a calugarilor budisti sa stea in acelasi loc in vremea sezonului polios: patru luni, iar in restul anului sa se deplaseze dintr-un loc in altul.
Amrapali a spus: “Pentru urmatoarele patru luni acest palat sa fie adapostul tau. Eu nu iti cer nimic, nu te voi deranja, voi face totul cat mai comfortabil pentru tine, doar sa nu pleci.”
Calugarul a spus: “Trebuie sa cer permisiunea maestrului meu. Daca el ma lasa, voi ramane.”
A revenit deci in tabara. Toti erau furiosi, gelosi, abia asteptau ca Guatama Buddha sa-l pedepseasca.
Si tanarul i-a spus totul. A povestit despre Amrapali, fara a o numi “ prostituata”- ar fi fost o judecata. El a spus: Amrapali m-a invitat sa stau la ea in sezonul polios, iar eu i-am spus ca o voi face daca stapanalu meu mi-o va permite. Dar n-are importanta…”
Peste cei zece mii de calugari s-a asternut tacerea. Nimeni nu avea cum sa banuiasca ce v-a raspunde Guatama Buddha. “Ti se va permite sa stai cu Amrapali.” Nu si-au putut crede urechilor…Ce auzisera? Un calugar care a renutat la lume, urma sa stea patru luni in casa unei prostituate.
Un calugar batran s-a ridicat si a spus: “Nu e drept! Acest om ascunde un lucru important. A spus ca o femeie, Amrapali, l-a invitat sa stea in casa ei. Nu e o femeie, e o prostituata!”
Guatama Buddha a spus: “Stiu. Si exact pentru ca nu a folosit acest cuvant: “prostituata”, i-am permis sa stea acolo. A respectat-o, n-a judecat-o, n-a condamnat-o. El n-a dorit sa stea acolo; de aceea a venit sa isi intrebe maestrul. Daca tu mi-ai fi cerut sa stai acolo, nu te-as fi lasat.”
Alt calugar a spus: “Ciudata decizie. Vom pierde un confrate! Aceea nu e o femeie oarecare, e o vrajitoare. Omul nostru in patru luni isi va fi pierdut virtutea, sfintenia din viata lui. Dupa patru luni va fi un pacatos.”
Guatama Buddha a spus: “Peste patru luni ne vom intoarce in acest loc si atunci vom vedea ce s-a intamplat. A-l impiedica inseamna a-l face sa nu mai creada. El are incredere in mine; de aceea a venit la aici. Ar fi aruncat departe traista de cersetor si ar fi ramas acolo. Eu il inteleg si stiu ca e un om constient. Acesta e o buna ocazie, un test la focului, acum vom vedea cum stau lucrurile. Sa asteptam cele patru luni.”
Pentru calugari cele patru luni au fost foarte lungi. Fiecare zi trecea incet, greu si toti isi imaginau ce se putea intampla.
Dupa patru luni, calugarul cel tanar a revenit impreuna cu frumoasa femeie. I-a spus lui Buddha: Ea e Amrapali. Vrea sa fie initiate in credinta noastra. Eu o recomand, e o femie unica. Nu numai ca e foarte frumoasa, dar are si un suflet foarte pur.”
Ea a cazut la picioarele lui Guatama Buddha. Acesta a fost un soc si mai mare pentru calugarii de acolo! Buddha a spus: “Stiu ca in aceste luni zilele au trecut greu si voi ati suferit mult. Zi de zi v-ati torturat gandind la ce se petrece intre colegul vostru si Amrapali, ca el se va indragosti de femeie si ar fi luat-o la vale, iar dupa ce vor trece cele patru luni si ploia va inceta, el nu va mai reveni. Cum putea reveni?
Dar vedeti voi, cand un om constient intra in casa prostituatei, prostituata se schimba, nu omul constient. Intotdeauna cel inferior se transforma in contact cu cel superior. Superiorul nu va fi tras in jos.”
Amrapali avea poate cea mai mare plantatie de mango, i-a spus despre acest loc minunat lui Buddha. Apoi si-a daruit toata averea si frumosul palat pentru raspandirea mesajului lui Guatama Buddha.”
ipoetica 