Cand se intalnisera

Cand se intalnisera

pasarea cu piciorul rupt si omul cu inima franta,

copilaria si batranetea,

ziua si noaptea,

bucuria si tristetea,

viata si moartea,

Cand se intalnisera

el si ea…

Anunțuri

Marea noastra dragoste

Toti am visat la marea dragoste;
Unii si-au urmat visul,
Altii au murit in drumul spre el.
Nu fiti tristi ca nu ati gasit marea dragoste,
Numai cei care cred ca nu au gasit-o, au gasit-o.
Caci ea ne va scapa aproape intotdeauna printre degete,
Marea noastra va muri sugrumata de propriul vis,
Visul este cel care ne impiedica intalnirea cu ea,
Visul este vinovat.
Si atunci?
Sa ii ucideam visul?
Dar visul suntem chiar noi.
Dincolo de intrebari si raspunsuri
Viata curge undeva departe,
Purtand in apele ei linistite
Marea noastra dragoste.

Cand ma voi infatisa in fata Judecatii de Apoi…

“ Cand ma voi infatisa in fata judecatii de apoi iar El ma va intreba: “Cine esti?”, ii voi chema sa depuna marturie pentru mine pe toti cei care m-au iubit.

Iar cand El ma va intreba “Ce ai facut pe pamant?” ii voi chema sa depuna marturie pentru mine, pe toti cei pe care i-am iubit eu.”

(Horia Roman Patapievici, “Zbor in bataie sagetii”)

 

Cele mai frumoase lucruri pe care le port cu mine: de la pasiunea pentru munte, carti, teatru, placerea de a dansa, a canta si a juca sah, pana la felul de a privi viata, stradania de a intelege in loc de a judeca oameni, are in spate o poveste, nu neaparat de dragoste.

Ii port pentru totdeauna in suflet pe reprezentantii asa-zisului “ sex tare” nu doar pe cei cu care am fost in “ relatia clasica”, ci si pe cei care mi-au fost doar amici, care m-au insotit intr-un dans sau mi-au fost pur si simplu alaturi, pentru o vreme.

Incapand cu tatal meu, ei a fost cele mai puternice modele in vesnica incercare de a iesi din tiparele si prejudecatile cu care noi femeile am fost crescute, tipare care ne paveaza, cu bune intentii, drumul spre nefericire.

Am sa dau deci “publicitatii” cateva “ exemplare” din colectia de poezii de dragoste.

 

 

 

 

Aceste sentimente

 

Aceste sentimente pe care de atata vreme ti le port

Azi ti le daruiesc tie.

Nici eu si nici tu nu avem nevoie de ele

Si totusi cineva a hotarat ca ele

Trebuie sa existe

 

De aceea iata, azi eu ti le dau tie, in loc de flori

Ia-le si aseaza-le pe masa

Te vor insoti cand mananci si cand iti bei cafeaua

Si, pentru ca sunt frumoase, poti sa te mandresti cu ele

In fata prietenilor tai

 

Ele nu au nevoie de nici o ingrijire speciala

Nici macar de o raza de speranta.

Un singur lucru nu pot sa garantez pentru ele:

Ca intr-o zi, nu vor muri, pur si simplu.

 

Dar acest fapt nu are nici o importanta

Atata vreme cat nici eu si nici tu

Nu avem nevoie de ele.

 

 

 

 

Lumea ta

 

Lumea ta s-a ingustat

Si e din ce in ce mai saraca.

Nimic nu iti mai place

Si de nimic nu mai ai nevoie.

 

Stau inca in lumea ta,

E adevarat, pe picior de plecare

Si ma intreb:

Sa plec, sa raman?

 

Poate, ca de fapt, nici nu sunt

Si nici nu am fost vreodata

In lumea ta.

 

De aceea as vrea sa sfaram

Hotarele dintre lumile noastre,

Si sa pasesc increzatoare ca un copil,

Fara sperante desarte si fara amintiri dureroase,

In lumea ta.

 

 

 

Doar atat

 

Lasa-mi iadul acolo unde e,

Tocmai am asezat peste el un strat de trandafiri proapat taiati,

Caci doar atat desparte raiul de iad,

Doar atat desparte viata de moarte,

Tacerea care spune totul de vorbaria goala

Si doar atat ma desparte pe mine de tine.