Sfatul

Andrei ma provoaca in fiecare zi: “Mami, spune-mi o poveste!” Asa ca am tot citit, ascultat si spus povesti in ultima vreme, atat de multe povesti, incat am inceput sa le uit. Noroc tot cu Andrei care mi le reaminteste, rugandu-ma, asa cum doar copiii stiu sa o faca, sa i-o mai spun inca o data. Si, ca nu uit, am inceput sa le scriu. Nu stiu cine a scris aceasta poveste; eu am auzit-o de la Osho.

“Un rege a cerut o data sfetnicilor sai: “Am nevoie de un sfat care sa contina in el toata intelepciunea. Vreau sa il tin in inelul meu cu diamante si sa il folosesc in ultima instanta, ca ultima posibilitate.”

Au muncit cautand, dar nu au gasit nici o formula scurta care sa contina toata intelepciunea. S-au dus la un intelept, un mistic care locuia in munti si l-au intrebat. Acesta, fara nici un moment de ezitare, a scris cateva cuvinte pe o hartiuta si a spus: “Nu trebuie sa o cititi, doar indoiti-o si puneti-o sub diamante. Spuneti-i regelui sa nu o citeasca doar din curiozitate, ci sa o foloseasaca numai atunci cand nu mai are nici o iesire. Atunci sa o citeasca; va gasi rezolvarea problemelor sale. “

De multe ori regele a fost curios; sfetnicii au fost curiosi… Misticul scrisese acel mesaj pe cand se ruga, fara sa se gandeasca nici un moment, apoi hartia fusese impaturita si pusa sub diamantul inelului, cu interdictia de a fi citita doar din curiozitate. Ca sub juramant, regele si-a infrant curiozitatea.

In cincisprezece zile tara a fost invadata si regele a pierdut razboiul. Alergand singur, calare, prin munti si, incercand sa scape cu viata, a ajuns intr-un loc fara scapare. Era acolo o vale, o prapastie de mii de metri, in care daca ar fi cazut, s-ar fi facut mici farame. Si nu se putea intoarce, pentru ca auzea zgomotul copitelor dusmanilor sai apropiindu-se. Dintr-o data si-a adus aminte de inel. Situatia era clara: inainte nu putea merge, inapoi nu putea da. Dusmanii erau foarte aproape si il urmareau; foarte curand l-ar fi ajuns. Si inainte de sosirea lor, el trebuia sa citeasca mesajul.

A desfacut capacul inelului si a scos hartiuta. Mesajul era scurt, de numai cateva cuvinte: “Si asta va trece.” Un val de liniste a coborat peste el: toate trec…

A asteptat acolo, si, oricat ar parea de ciudat, zgomotul facut de copitele cailor dusmanilor a inceput sa se indeparteze: o luasera pe un alt drum. Regele s-a intors apoi, si-a adunat trupele, s-a batut cu dusmanul si si-a recuperate regatul.

In ziua victoriei s-a facut o sarbatoare mare. Tot orasul era impodobit cu flori. Regele se simtea foarte mandru si egoul lui era foarte satisfacut, ca batuse un dusman mare care avea o armata mai mare decat a sa.

Dar dintr-o data si-a adus aminte: “Si asta va trece.”

Si pur si simplu, doar amintindu-si aceste cuvinte egoul sau a disparut si el a redevenit umil.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s