Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex

In cartea sa “Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex” Meg Hickling, pe langa informatiile utile spuse intr-un mod stiintific, dar in acelasi timp foarte plastic, presara o serie de povesti adevarate foarte savuroase. Mi-au placut multe, dar azi m-am oprit la una.

“In timpul mesei se Craciun, un baietel de sapte ani, cu cea mai senina fata il intreaba pe tatal sau: “Tati, ce e ala “sex oral”?” Tatal, dupa ce a inghitit in sec, i-a spus pe un ton foarte calm:” O sa vorbim despre asta la ora de culcare”. Meg l-a felicitat pentru atitudinea sa inteleapta. Tatal insa a adaugat: “Dar Meg, problema mea au fost rudele, care toate vroiau sa asiste la ora de culcare a copilului.”

Anunțuri

Rugaciunea

Pentru ca Sarbatorile de iarna se apropie de sfarsit, mi-am amintit o poveste scrisa de Lev Tolstoi. Imi place mult, iar acum, dupa ce am scris-o, am inteles si mai multe.

As putea comenta mult pe marginea acestei povesti, dar mai bine va las sa o gustati.

            “Arhiepiscopul Rusiei auzea in fiecare zi – si lucrul asta il supara tot mai tare – ca dincolo de lac, in afara orasului, aparusera de nu stiu unde trei sfinti. Ciudat, trei sfinti pe care nimeni nu i-a certificat. De unde au aparut? Oamenii mergeau, se inchinau in fata lor, iar catedrala imensa in care slujea el era goala.

            Intr-o zi s-a hotarat sa mearga si el sa vada cine erau acei oameni. A luat o barca cu motor si s-a dus pe  o mica insula, pe lac. Cei trei stateau acolo sub un copac. Privindu-i n-ai fi putut crede ca sunt sfinti; erau needucati, fara cultura, cine stie, poate tarani, pescari, gradinari, taietori de lemne, oameni simpli. Arhiepiscopul a prins curaj…Pana acum se simtise nervos. Unde se duceau mii de oameni? Vestile din fiecare zi… Se simtise nervos, dar acum avea curaj. A acostat chiar langa copac si a intrebat: “Voi sunteti sfintii despre care vorbeste lumea?”

            Ei au spus: “Sfinti? Noi suntem oameni simpli. Cineva o fi lansat vreun zvon…”

            El a spus: “Dar vin oameni sa vi se inchine in fiecare duminica.”

            “E adevarat, dar trebuie sa ne ierti…Suntem niste oameni saraci…”

            “Si cum va rugati? Cunoasteti rugaciunile bisericii ortodoxe ruse?”

            Cei trei s-au privit unii pe altii si au spus: “Rugaciune? Noi suntem oameni fara educatie. Nu cunoastem rugaciunile bisericii ortodoxe.”

            “Si atunci, care este rugaciunea voastra?”

            S-au imboldit unul pe altul. “Spune-i tu!” Pareau foarte stanjeniti.

            “De ce va e rusine? Spuneti-mi care este rugaciunea. Eu sunt arhiepiscopul…”

            Cei trei s-au inclinat in fata lui. “Daca tu esti arhiepiscopul trebuie sa iti spunem advearul, dar e foarte stanjenitor. Te rugam sa nu spui la nimeni, sa fie secretul nostru, pentru ca nu ne rugam niciodata in fata altora. Cand nu e nimeni decat noi trei – care suntem prieteni de o viata – ne rugam. E o rugaciune foarte simpla. “

            Crestinismul vede dumnezeirea ca o Treime: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Sfantul Duh. Ei au spus: “Stiind ca Dumnezeu e trei si noi suntem tot trei, am facut o rugaciune: voi sunteti trei, noi suntem trei, aveti mila de noi.”

            Desi suparat arhiepiscopul a pufnit in ras. A spus: “Prostilor, asta-i rugaciune?”

            Ei au spus: “Am facut-o asa pentru ca nu ne-a invatat nimeni…Daca tu ne inveti o rugaciune oficiala, o vom spune pe aceea. Dar sa fie simpla, sa nu fie lunga.”

            Dar rugaciunea era lunga si complicata. Au ascultat-o si au spus: “Te rugam sa o repeti.”

            Si arhiepiscopul a repetat-o de doua, trei, patru ori…Apoi a spus: “Sunteti chiar prosti! Nu puteti sa invatati rugaciunea asta mica?”

            Ei au spus: “Vrem sa fim absolut siguri ca nu vom gresi cu nimic. Cuvinte lungi… Vom incerca. O vom imparti in trei si fiecare va putea recita cate o parte…”

            Arhiepiscopul a spus: “Nu merge asa. Trebuie sa o recite fiecare intreaga!”

            Au spus: “Doamne, vom face to ce putem. Multumim ca ne-ai invatat. Dar nu trebuia sa vii tu, trebuia sa ne trimiti vorba, ca veneam noi in cel mai scurt timp.”

            Prelatul era satisfacut ca ii pusese pe prosti la locul lor… Acum putea spune multimilor. “Ce prosti sunteti! Habar n-au de rugaciune, si voi ii aclamati ca pe niste sfinti!” Era fericit, rezolvase o problema grea.

            A plecat…In mijlocul lacului a auzit deodata un zgomot. Cei trei veneau catre el, calcand pe apa si strigand: “Asteapta! Am uitat rugaciunea!”

            Arhiepiscopul nu si-a putut crede ochilor. Cei trei stateau pe apa langa barca lui si spuneau: “Mai spune-ne o data!”

            El a aspus: “Uitati de rugaciunea pe care v-am spus-o! A voastra este foarte buna. Voi sunteti trei, noi suntem trei, aveti mila de noi…Cand spuneti asta, ganditi-va si la mine.”

Sfatul

Andrei ma provoaca in fiecare zi: “Mami, spune-mi o poveste!” Asa ca am tot citit, ascultat si spus povesti in ultima vreme, atat de multe povesti, incat am inceput sa le uit. Noroc tot cu Andrei care mi le reaminteste, rugandu-ma, asa cum doar copiii stiu sa o faca, sa i-o mai spun inca o data. Si, ca nu uit, am inceput sa le scriu. Nu stiu cine a scris aceasta poveste; eu am auzit-o de la Osho.

“Un rege a cerut o data sfetnicilor sai: “Am nevoie de un sfat care sa contina in el toata intelepciunea. Vreau sa il tin in inelul meu cu diamante si sa il folosesc in ultima instanta, ca ultima posibilitate.”

Au muncit cautand, dar nu au gasit nici o formula scurta care sa contina toata intelepciunea. S-au dus la un intelept, un mistic care locuia in munti si l-au intrebat. Acesta, fara nici un moment de ezitare, a scris cateva cuvinte pe o hartiuta si a spus: “Nu trebuie sa o cititi, doar indoiti-o si puneti-o sub diamante. Spuneti-i regelui sa nu o citeasca doar din curiozitate, ci sa o foloseasaca numai atunci cand nu mai are nici o iesire. Atunci sa o citeasca; va gasi rezolvarea problemelor sale. “

De multe ori regele a fost curios; sfetnicii au fost curiosi… Misticul scrisese acel mesaj pe cand se ruga, fara sa se gandeasca nici un moment, apoi hartia fusese impaturita si pusa sub diamantul inelului, cu interdictia de a fi citita doar din curiozitate. Ca sub juramant, regele si-a infrant curiozitatea.

In cincisprezece zile tara a fost invadata si regele a pierdut razboiul. Alergand singur, calare, prin munti si, incercand sa scape cu viata, a ajuns intr-un loc fara scapare. Era acolo o vale, o prapastie de mii de metri, in care daca ar fi cazut, s-ar fi facut mici farame. Si nu se putea intoarce, pentru ca auzea zgomotul copitelor dusmanilor sai apropiindu-se. Dintr-o data si-a adus aminte de inel. Situatia era clara: inainte nu putea merge, inapoi nu putea da. Dusmanii erau foarte aproape si il urmareau; foarte curand l-ar fi ajuns. Si inainte de sosirea lor, el trebuia sa citeasca mesajul.

A desfacut capacul inelului si a scos hartiuta. Mesajul era scurt, de numai cateva cuvinte: “Si asta va trece.” Un val de liniste a coborat peste el: toate trec…

A asteptat acolo, si, oricat ar parea de ciudat, zgomotul facut de copitele cailor dusmanilor a inceput sa se indeparteze: o luasera pe un alt drum. Regele s-a intors apoi, si-a adunat trupele, s-a batut cu dusmanul si si-a recuperate regatul.

In ziua victoriei s-a facut o sarbatoare mare. Tot orasul era impodobit cu flori. Regele se simtea foarte mandru si egoul lui era foarte satisfacut, ca batuse un dusman mare care avea o armata mai mare decat a sa.

Dar dintr-o data si-a adus aminte: “Si asta va trece.”

Si pur si simplu, doar amintindu-si aceste cuvinte egoul sau a disparut si el a redevenit umil.”

Amrapali

“Iubiti povestile. Ele nu isi releveaza misterele decat in fata celor care le iubesc. Si va asigur ca ascund foarte multe mistere. Oamenii au ascuns in ele tot ceea ce au descoperit vreodata. Asa se explica de ce Iisus vorbea numai in parabole, de ce Buddha nu inceta sa le spuna povesti cu talc adeptilor sai.”

(Osho, “Omul care iubea pescarusii”)

 

In ultima vreme am citit foarte multe povesti, povesti pentru omenii mici, cum zice fiul meu, povesti pentru oamenii mari.      M-am gandit sa pun pe hartie cateva si sa le dau mai departe. Azi o poveste pentru oamenii mari.

Mi-a placut la nebunie aceasta poveste despre bine si rau, despre frumusete si, nu in ultimul rand, despre dragoste, in toate sensurile. Iat-o asa cum am citit-o redata de Osho.

 

“S-a spus o poveste frumoasa despre un discipol al lui Buddha. Era un calugar tanar, sanatos, foarte frumos si foarte cult. Provenea, ca si Buddha  – dintr-o familie regala, renuntase si el la un regat.

Asa cum in Occident Cleopatra e considerata cea mai frumoasa femeie a trecutului, Orientul o are pe Amrapali. Amrapali a fost contemporana cu Buddha. Era atat de frumoasa incat in fiecare zi trasuri de aur se adunau la poarta palatului Regi puternici doreau sa o cunoasca – si ea era o prostituata, dar era atat de bogata incat le-ar fi putut cumpara regatele. Insa in sufletul ei, suferea. In trupul acela minunat exista un suflet la fel de frumos, care tanjea dupa iubire.

Cand un barbat plateste pentru trupul unei femei, ea se va preface ca simte o mare iubire pentru el, pentru ca i-a cumparat-o, dar in sinea ei, il va uri, pentru ca el o foloseste ca pe un obiect, ca pe un lucru care poate fi procurat cu bani, nu ca pe o fiinta umana. Cea mai ingrozitoare durere pe care o poti simti ca oma este sa fii tratat ca un lucru iar integritatea si individualitatea ta sa fie umilite.

Tanarul calugar s-a dus intr-o zi in oras, la cersit. Fara sa stie despre ce e vorba a trecut pe langa trasurile aurite, mirandu-se: “Cine o fi locuind in acest palat?”Cand a privit in sus Amrapali tocmai iesise la fereastra, si pentru prima ora iubirea a inflorit in inima ei, dintr-un motiv simplu: cand a vazut-o, tanarul calugar i-a facut o plecaciune cu respect. O asemenea frumusete trebuie respectata, nu folosita. Acesta e un mare dar al existentei si trebuie apreciat, nu umilit.

In momentul in care tanarul calugar s-a aplecat, un val de energie a urcat in Amrapali. Pentru prima oara, ochii cuiva o priveau cu respect. Cineva ii acordase recunoasterea demnitatii de om. Ea a fugit pe scari in jos, a atins picioarele calugarului si a spus: “Nu pleca, astazi fii oaspetele meu!”

El a spus: “Eu sunt un cersetor. Nu ma potrivesc cu palatal tau maret, in care regi asteapta la coada sa te intalneasca. “

Ea a spus: Uitate la ei; ii urasc! Te rog nu-mi refuza invitatia, pentru ca e prima oara cand eu chem pe cineva. Am fost chemata de zeci de ori la regi, la imparati, dar eu una nu am invitat nicioadata pe nimeni. Nu ma dispretui, aceasta e prima mea invitatie. Hai sa stai la masa cu mine.” Calugarul a acceptat.

Alti calugari erau in apropiere; nu si-au putut crede ochilor. Au dat fuga la Buddha si au spus: “Acest om trebuie dat afara din tabara. Nu numai ca s-a plecat in fata unei prostituate, dar a mai si luat masa cu ea.“

Buddha a zis: “Asteptati sa se intoarca.”

Pentru prim oara Amrapali a servit la masa. Cu lacrimi in ochi, ea i-a spus: “Pot sa-ti cer o favoare?”

Tanarul calugar a spus: “Eu nu am altceva pe lume decat pe mine. Daca imi sta in putere am sa fac orice vei vrea.”

Ea a spus: “Nu trebie sa faci nimic; sezonul ploios va incepe in doua-trei zile..Era o regula a calugarilor budisti sa stea in acelasi loc in vremea sezonului polios: patru luni, iar in restul anului sa se deplaseze dintr-un loc in altul.

Amrapali a spus: “Pentru urmatoarele patru luni acest palat sa fie adapostul tau. Eu nu iti cer nimic, nu te voi deranja, voi face totul cat mai comfortabil pentru tine, doar sa nu pleci.”

Calugarul a spus: “Trebuie sa cer permisiunea maestrului meu. Daca el ma lasa, voi ramane.”

A revenit deci in tabara. Toti erau furiosi, gelosi, abia asteptau ca Guatama Buddha sa-l pedepseasca.

Si tanarul i-a spus totul. A povestit despre Amrapali, fara a o numi “ prostituata”- ar fi fost o judecata. El a spus: Amrapali m-a invitat sa stau la ea in sezonul polios, iar eu i-am spus ca o voi face daca stapanalu meu mi-o va permite. Dar   n-are importanta…”

Peste cei zece mii de calugari s-a asternut tacerea. Nimeni nu avea cum sa banuiasca ce v-a raspunde Guatama Buddha. “Ti se va permite sa stai cu Amrapali.” Nu si-au putut crede urechilor…Ce auzisera? Un calugar care a renutat la lume, urma sa stea patru luni in casa unei prostituate.

Un calugar batran s-a ridicat si a spus: “Nu e drept! Acest om ascunde un lucru important. A spus ca o femeie, Amrapali, l-a invitat sa stea in casa ei. Nu e o femeie, e o prostituata!”

Guatama Buddha a spus: “Stiu. Si exact pentru ca nu a folosit acest cuvant: “prostituata”, i-am  permis sa stea acolo. A respectat-o, n-a judecat-o, n-a condamnat-o. El n-a dorit sa stea acolo; de aceea a venit sa isi intrebe maestrul. Daca tu mi-ai fi cerut sa stai acolo, nu te-as fi lasat.”

Alt calugar a spus: “Ciudata decizie. Vom pierde un confrate! Aceea nu e o femeie oarecare, e o vrajitoare. Omul nostru in patru luni isi va fi pierdut virtutea, sfintenia din viata lui. Dupa patru luni va fi un pacatos.”

Guatama Buddha a spus: “Peste patru luni ne vom intoarce in acest loc si atunci vom vedea ce s-a intamplat. A-l impiedica inseamna a-l face sa nu mai creada. El are incredere in mine; de aceea a venit la aici. Ar fi aruncat departe traista de cersetor si ar fi ramas acolo. Eu il inteleg si stiu ca e un om constient. Acesta e o buna ocazie, un test la focului, acum vom vedea cum stau lucrurile. Sa asteptam cele patru luni.”

Pentru calugari cele patru luni au fost foarte lungi. Fiecare zi trecea incet, greu si toti isi imaginau ce se putea intampla.

Dupa patru luni, calugarul cel tanar a revenit impreuna cu frumoasa femeie. I-a spus lui Buddha: Ea e Amrapali. Vrea sa fie initiate in credinta noastra. Eu o recomand, e o femie unica. Nu numai ca e foarte frumoasa, dar are si un suflet foarte pur.”

Ea a cazut la picioarele lui Guatama Buddha. Acesta a fost un soc si mai mare pentru calugarii de acolo! Buddha a spus: “Stiu ca in aceste luni zilele au trecut greu si voi ati suferit mult. Zi de zi v-ati torturat gandind la ce se petrece intre colegul vostru si Amrapali, ca el se va indragosti de femeie si ar fi luat-o la vale, iar dupa ce vor trece cele patru luni si ploia va inceta, el nu va mai reveni. Cum putea reveni?

Dar vedeti voi, cand un om constient intra in casa prostituatei, prostituata se schimba, nu omul constient. Intotdeauna cel inferior se transforma in contact cu cel superior. Superiorul nu va fi tras in jos.”

Amrapali avea poate cea mai mare plantatie de mango, i-a spus despre acest loc minunat lui  Buddha. Apoi si-a daruit toata averea si frumosul palat pentru raspandirea mesajului lui Guatama Buddha.”

 

 

Vara

„La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cantec de lăcuste.

În soare spicele îşi âin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier. ”

(Lucian Blaga)