Femeia

„Femeia

pasăre trebuia să fie,

să zboare în prejma lui Dumnezeu.

Dar Dumnezeu

aripi nu-i dete.

Atunci bărbatul veni.

O sărutase mult,

mângâind-o pe umeri

unde trebuia să răsară

cele două aripi,

astfel,

prefăcând el singur femeia

în pasăre.

Femeia

putea să zboare acum.

Zburase mai sus chiar

de aburii trupului ei fierbinte.

Dar coborâse repede

pe umerii bărbatului,

o trăgeau la pământ

sărutările

rămase pe umeri,

petele pământii de pe față

și pântecul ei

crescând auriu și rotund

ca pita.

Și ea

nu se mai dezlipi

de umerii lui.

Și-atunci bărbatul

cercase să zboare-mpreună

cu aripile ei.”

(Grigore Vieru)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s