Vârsta de aur a dragostei

Dedic aceasta sectiune adolescentei din mine. Voi ramane mereu indragostita de acea varsta, pe care uneori cred ca am trait-o din plin, alteori cred ca nu am trait-o deloc. Cert e ca mi-as dori sa o mai traiesc o data. Si pentru ca nu se poate, raman alaturi de ea prin amintirile si poeziile mele.

Atunci a inceput pasiunea mea in a strange si a da mai departe ceea ce imi placea foarte mult de la altii: poezii, citate, etc. Destul de des, in liceu, scriam pe tabla o noua poezie si observam cu bucurie cum multi dintre colegi si-o notau seriosi. Am si acum un caiet ingalbenit de vreme in care mai exista si cateva flori presate, caietul in care ma strans de la altii. Azi mi-e greu sa mai scriu in acel caiet. Poate si pentru ca el apartine unui timp care s-a inchis. Dar mai pastrez inca pasiunea de a culege de la altii chesiuni in care ma regasesc si a le da mai departe.

 

 

“Cina generala, Nichita Stanescu

Vezi, imi spuse el,
vine un moment in care durerea se schimba in indiferenta
si nenorocul
in obisnuinta.
Nu-ti mai pasa cine stie ce, –
si un fel de liniste
incepe sa te cuprinda.
Te surprinzi, imi spuse el,
privind prin brazi, prin cai,
prin ocean si prin alte multe
ca prin sticla.
Al tau si al fiecaruia, –
imi spuse el,
nu se mai sprijina.
Fosta dragoste, foamea,
strigatul, imi spuse el,
par impartite la o cina generala.
Ah, dar existenta fiecarui individ, imi spuse el,
este nesfarsita si mareata.
Resturile ei nu dureaza decat o secunda,
iar intinderea mortii, nici atata. “

(Cina generala, Nichita Stanescu)

 

 

“Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata
Nici dulce vin, nici apa de izvor.
Saruturi n-mo schimba in zori ; o data
Nu vom privi amurgu-odihnitor.

Ti-e aer soarele, si mie luna,
Dar dragostea ce-o respiram e una.

Un altul ma-nfasoara-n gingasie,
Cu rasul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta imi apartine mie
Si tu, de boala mea esti vinovat.
Mai dese intalniri nu vom avea,
Caci linistea ni-e data doar asa.

Suflarea mea in stihul tau e treaza,
Doar glasul tau rasuna-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cuteaza
Nici om sa se atinga si nici zeu.
Si dac-ai sti, acum, ce dragi imi sunt
Aceste buze cu miros de vant !”
(“Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata”, Ana Ahmatova)

 

„Frumoasă, albă, pe jumătate goală,

Luna plăpândă stă pe cer;

Eu o privesc uimit în goană

Şi nu ştiu ce să-i cer…

 

Ba ştiu: îi cer să mi te dea pe tine,

Măcar o clipă, un an sau viaţa-ntreagă,

Să pot să te privesc fiind cu mine,

La fel ca ea: frumoasă, albă, pe jumătate goală…”

 

(„ALBA, FRUMOASA…”BY GIACOMO)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s